Cu ani în urmă, în cadrul unui interviu pe care mi l-a acordat, artistul plastic Alexandru Ghilduş dezvăluia că a propus Primăriei bucureştene un proiect mai aparte. Domnul Ghilduş, care este şi profesor, intenţiona să-şi ia pur şi simplu studenţii şi să împrospăteze oraşul „redesenând” puţinele cişmele ale oraşului – care arată oribil, cum bine se ştie – staţiile de transport în comun – mai toate locuri de afişaj pentru credite bancare – chiar şi autobuzele şi tramvaiele – pe care se lăfăie reclame la detergenţi, holtşuruburi şi mobilă „ieftină” – plus alte şi alte proiecte care ar fi schimbat, încă de atunci, mult din înfăţişarea Capitalei. Unde mai pui, ieftin, de bun gust şi o şansă adevărată pentru tinerii artişti plastici. Nu s-a făcut nimic din toate acestea şi, după cum ştim mersul treburilor în oraşul acesta devenit dezgustător, nu s-a clintit nimic tocmai pentru că era ieftin, la îndemână, frumos şi o ocazie pentru artişti.
Dacă ne uităm în jur, nu cumva pentru orice mic-mare proiect din acest spaţiu se aleg mijloacele cele mai scumpe şi acelea se umflă de cât mai multe ori? Nu cumva imobilele aprobate sunt hâde, nepotrivite cu locurile de amplasare, sufocante şi fără stil? Nu cumva pe artiştii plastici – în special din Bucureşti – nu-i bagă autorităţile în seamă decât atunci când vor să „trântească” statui ecvestre, cât mai mari şi mai aproape de alegeri? Ba bine că nu!
Când oraşul „arde” de trafic înecat, de mizerie, de disfuncţionalităţi majore – curent electric, canalizare, spaţii verzi, locuinţe – poate părea o glumă să pună cineva problema artiştilor plastici. Dar când ei reuşesc să depăşească faptul că nu au galerii destule unde să expună, că nu au comenzi, că nu există o piaţă a artei, că sunt nevoiţi să trăiască nu doar cu indiferenţa celor din jur ci şi cu „mâncătoria” din interiorul propriului sistem şi se pun în slujba comunităţii, tot nu mişcă nimeni. Vrea cineva un oraş modern şi frumos? Hai cu marmură, hai cu borduri, hai cu inox, aluminiu, granit şi mai ales hai cu betoane insolente şi fiţoase, dacă se poate fix în mijlocul fostelor parcuri.
Straşnic spectacol!
Cu excepţia a vreo doi candidaţi la locale care au gângăvit ceva despre centrul istoric, în rest mai nimic despre frumoasa generozitate a unor artişti dispuşi, de ani de zile, să facă din Bucureşti un oraş în care să merite şi din punct de vedere estetic să trăieşti. Ce legătură are Primăria generală cu esteticul se vede cu ochiul liber. Zilnic.

Roxana Ichim