Ca de obicei, şi actuala companie electorală a debutat sub o anume ambiguitate. Starea cu pricina se datorează felului în care este perceput momentul declanşării „ostilităţilor”. Mai de-a dreptul spus, unii afirmă că partidele politice şi politicienii au şi pornit confruntările. Alţii, mai ponderaţi, mai puţin cuprinşi de frenezia specifică unor astfel de întâmplări, îşi dau cu presupusul, afirmând că, deocamdată, startul încă nu s-a auzit. Fleacuri. Lumea politică îşi vede, însă, de treabă.
Lansarea candidaţilor este un pas necesar. Prilejul este multiplu speculat. Sub raportul declaraţiilor, în special. Dar şi al atacurilor. Adversarii îşi aruncă, peste capul cetăţenilor (unii dintre ei extaziaţi de plăcere şi chiar isterizaţi), vorbe grele, acuze şi ameninţări menite să ridice concentraţia de adrenalină din sângele celorlalţi competitori la bătălia alegerilor.
Nici în această campanie care stă să înceapă, oficial, însă, lucrurile nu se arată a fi altfel. Spre deosebire de alte împrejurări de acelaşi gen, de data asta, din capul locului s-a apelat la comparaţii cu alte regnuri. Pentru a fi, se înţelege, demersul politicienilor mai colorat şi, îndeosebi, mai convingător.
Liderul liberalilor, bunăoară, adică premierul ţării, a fost de părere că foştii parteneri de alianţă, dar şi de guvernare, acum adversari cu pretenţii şi speranţe maxime la câştigarea alegerilor, au în fruntea lor doi „papagali”. Păsări frumoase, extrem de decorative sunt cunoscute şi prin nostimul, uneori, agasantul lor obicei de a repeta vorbele stăpânului.
Aluzia, ca să nu spunem că, de fapt, trimiterea a fost resimţită şi de susţinători ca şi de adversari în toată plinătatea ei. Reacţiile nu au lipsit şi de o parte şi de alta.
Pedeliştii, adică cei care pozează, încă de acum, în mari câştigători, s-au repezit să declare că aruncă în luptă „un buldog”.
Deşi prin tabăra „buldogului” nu prea ar părea a fi suflete sensibile faţă de hulitele patrupede maidaneze, iată, însă, că agresivitatea unora dintre ele, şi, asta, numai în anumite condiţii, poate deveni şi capital electoral şi chiar emblemă pentru tăria de caracter a unora dintre candidaţii la primăria bucureşteană. Mesajul către electorat a fost, în atari condiţii, transparent şi lipsit de orice fel de echivoc. Adversarii au înţeles despre ce este vorba şi şi-au luat deja precautele măsuri. Aşa se face că unii au ameninţat că vor trece neîntârziat, la rândul lor, la retezarea, fără milă, a labelor amintitului buldog. Gesturi, trebuie să recunoaştem, încărcate de sens. Ca să fiu sincer, revărsarea de agresivitate, nu de fermitate, cum ar fi fost justificat şi civilizat, te face să te înfiori. Cu siguranţă, însă, demersul competitorilor ar fi fost altul dacă, de pildă, cetăţeanul, ar fi fost pus, mai din timp, în faţa unor reale programe ale acestor atât de impetuoşi şi de violenţi „luptători”. Impactul asupra electoratului ar fi fost altul. Şi, indiscutabil, unul mult mai normal şi, bineînţeles, mai profitabil.
Deocamdată, am aflat, doar că „buldogul” va continua ( desigur, în beneficiul cetăţenilor, adică, a bucureştenilor) ce alţii au lăsat (cu alte cuvinte, haosul şi dovada unor oneroase afaceri, borduriada, fiind numai una dintre ele). Alţii s-au gândit că profitabil ar fi mutarea Gării de Nord pe la Chitila. Şi, în rest, cam atâta. Oricum, grija faţă de cetăţean este „evidentă”, nimeni nu se dezice de ea.
Nu ne facem, însă, iluzii, promisiunile nu vor lipsi. Promisiuni de genul „să trăiţi bine!”. Şi nu vor lipsi pentru că lucrurile serioase, dacă ar exista s-ar fi livrat spre ştiinţa tuturor, a noastră, a alegătorilor, cum spuneam, din timp, căci, de regulă, surprizele electorale, întotdeauna, nu sunt făcute pentru a deveni fapte trainice ci, pentru a te lăsa cu „gura căscată”, pe moment, până când credulitatea din noi şi speranţa (mereu înşelată) pentru mai bine, ne vor face să strecurăm în urne votul dorit de politicieni. Odată depăşită clipa, înrădăcinatele metehne îşi vor face, în continuare, nestingherite, jocurile.
Aşadar, campania pentru Bucureşti a cam „debutat” sub semnul agresivităţii. Agresivitate, care oricât am fi de toleranţi, lasă, totuşi, „urme semnificative”. Şi destule nelinişti. Şi multe semne de întrebare. Vom mai fi, resurse, oare şi, pentru confruntări civilizate între adversari? Între adversari, desigur, nu între duşmani politici.
Mihai Cernat
